Scară interioară fixă: dimensiuni și pantă

Scara spre mansardă se desenează din cifre, nu din ochi: o înălțime de nivel, un număr de trepte, o pantă și o lungime în plan care decide dacă scara încape unde ai vrea. O treaptă cu doi centimetri prea înaltă se simte la fiecare urcare, iar o greșeală descoperită după tăierea golului din planșeu înseamnă o scară incomodă sau o intervenție structurală în plus.

Articolul de față adună valorile din normativele românești pentru scări, arată cum le combini într-un calcul pe care îl poți verifica singur și unde apar capcanele specifice mansardei. Pentru alegerea tipului de scară și ordinea deciziilor, pornește de la ghidul despre scara de mansardă.

Ce normative se aplică scării din casă

Valorile pentru scări sunt împrăștiate în mai multe reglementări tehnice, toate încă pe lista MDLPA:

• NP 063-02, normativul dedicat scărilor și rampelor. Se aplică scărilor noi; la reamenajarea celor existente are caracter de recomandare.
• NP 057-02, normativul pentru clădirile de locuințe. Se aplică și la transformarea celor existente, cu măsuri compensatorii prin proiect unde nu se pot respecta toate prevederile; pentru casele parter și parter plus un etaj din mediul rural are caracter de recomandare.
• NP 068-02, normativul pentru siguranța în exploatare, cu aceleași reguli de bază.
• NP 064-02, normativul pentru mansarde: scara spre mansardă trebuie să îndeplinească „aceleași condiții de siguranță ca cele ale unei locuințe clasice” și să permită manevrarea obiectelor voluminoase.
• P 118/1-2025, normativul de securitate la incendiu, care tratează scara dintre etaj sau mansardă și parter ca scară de evacuare a casei.

Legea locuinței nr. 114/1996 nu dă, în Anexa 1, o lățime pentru scara interioară. Cifrele de mai jos vin deci din normative, iar cine le aplică proiectului tău este arhitectul, cu verificatorul de proiecte.

Treapta: înălțimea h și lățimea l

În normativele românești, h este înălțimea treptei (contratreapta), iar l este lățimea treptei, adică pasul măsurat în plan pe linia pasului, de la nasul unei trepte la nasul următoarei. Relația de bază, aceeași în NP 063, NP 057 și NP 068, este:

2h + l = 62 ÷ 64 cm

Este formula lui Blondel: două înălțimi plus un pas dau lungimea unui pas obișnuit, deci o treaptă mai înaltă cere un pas mai scurt. Pentru h sub 16 cm sau peste 18 cm, NP 063 recomandă și verificarea 3h + l = 80 ÷ 85 cm.

NP 063 clasifică treptele după înălțime și spune unde se folosește fiecare categorie:

• 16,6–17,5 cm (trepte obișnuite), la scări principale, deci și la scara pe care urci zilnic în dormitor.
• 17,6–19,5 cm (trepte înalte), la scări secundare.
• 19,5–22,5 cm, la scări de serviciu care deservesc un singur nivel.
• 22,6–30 cm (abrupte), la scări de folosință ocazională, pentru acces la învelitori, spații tehnice și similare.
• Sub 16,5 cm (trepte joase), la scări exterioare și pentru persoane cu dificultăți de mers, pentru care normativele cer h de cel mult 16 cm, iar NP 057 și l de cel puțin 30 cm (recomandat 15×32 sau 16×30 cm).

NP 057 adaugă o notă: în clădirile de locuințe fără ascensor, treptele se dimensionează pentru persoanele cu dificultăți de mers. Luată literal, nota cere trepte de cel mult 16 cm și în casa fără lift, în timp ce NP 063 recomandă 16,6–17,5 cm la scările principale; cum le împaci decide proiectantul. Dacă în casă locuiește un vârstnic, 16 cm sau mai puțin este alegerea sigură, plătită în lungime, cum arată calculul de mai jos.

Panta scării, în grade

Normativele românești nu dau un unghi; panta rezultă din h și l, prin arctg(h / l). Calculul arată cum se traduc categoriile:

• trepte de 16,6 cm cu l între 28,8 și 30,8 cm: între 28,3° și 30,0°;
• trepte de 17,5 cm cu l între 27 și 29 cm: între 31,1° și 32,9°;
• trepte de 19,5 cm cu l între 23 și 25 cm: între 38,0° și 40,3°.

O scară obișnuită de locuință stă deci în jur de 28–33°. Treptele înalte, de scară secundară (17,6–19,5 cm), duc panta între circa 31° și 40°, prea mult pentru drumul zilnic spre dormitor. Ca reper extern, regulamentul britanic pentru scări (Approved Document K) limitează panta scării private din locuință la 42°. Scara mai abruptă câștigă lungime în plan, dar o plătești la fiecare coborâre, mai ales cu ceva în brațe.

Calculul pas cu pas: exemplu pentru 2,80 m

Exemplul pornește de la o înălțime de nivel de 2,80 m, măsurată de la pardoseala finită de jos la pardoseala finită a mansardei.

1. Alegi o înălțime de treaptă țintă. Cu 17,5 cm, limita de sus a treptelor obișnuite: 280 / 17,5 = 16 contratrepte.
2. Rotunjești numărul de trepte și recalculezi h. Aici iese exact 16, deci h = 280 / 16 = 17,5 cm. Dacă împărțirea nu iese întreagă, rotunjești numărul de contratrepte în sus și recalculezi h, care scade puțin.
3. Calculezi pasul. Din 2h + l = 62 ÷ 64 cm: l între 62 − 35 = 27 cm și 64 − 35 = 29 cm. Alegi 28 cm: 2 × 17,5 + 28 = 63 cm.
4. Calculezi lungimea în plan. 16 contratrepte înseamnă 15 trepte în rampă; ultima „treaptă” este pardoseala mansardei. Lungimea în plan: 15 × 28 = 420 cm.
5. Verifici panta. arctg(17,5 / 28) = 32,0°.
6. Verifici numărul de trepte pe rampă. 16 se încadrează în limita NP 063 pentru clădiri civile (16) și în cea din NP 057 (18). Numără contratreptele, ca să fii acoperit indiferent de cum se interpretează limita.

Variantele arată ce înseamnă un centimetru în plus sau în minus. Cu 15 contratrepte, h = 18,67 cm (treaptă înaltă), l între 24,7 și 26,7 cm, lungimea în plan aproximativ 14 × 25,7 ≈ 3,59 m, panta circa 36°: câștigi peste 60 cm în plan, dar scara devine secundară. Cu 18 contratrepte de 15,56 cm, l între 30,9 și 32,9 cm, lungimea în plan aproximativ 17 × 31,9 ≈ 5,42 m: este scara confortabilă pentru oricine, dar cere un podest, pentru că 18 depășește limita de 16 trepte pe rampă din NP 063.

Tabel pentru înălțimi de nivel uzuale

Aceeași metodă, cu h în zona treptelor obișnuite sau foarte aproape, l la mijlocul intervalului (2h + l = 63 cm) și lungimea în plan a unei rampe drepte, fără podest:

La 2,90 m și 3,00 m, rampa unică depășește cele 16 trepte din NP 063. Ai două variante: un podest intermediar (sau o scară în L ori în U) sau trepte mai înalte. La 2,90 m, 16 contratrepte dau h = 18,13 cm, l ≈ 26,8 cm și circa 4,01 m în plan, la 34°; la 3,00 m, 16 contratrepte dau h = 18,75 cm, l ≈ 25,5 cm și circa 3,83 m în plan, la 36°. Lungimile sunt pentru o rampă dreaptă; la scările cu podest sau cu trepte balansate, desenul îl face proiectantul.

Cum măsori înălțimea de nivel

Cota care contează este de la pardoseala finită de jos la pardoseala finită de sus. La o casă existentă o compui:

• înălțimea camerei de la parter, de la pardoseala finită la tavan, în locul unde va pleca scara;
• grosimea planșeului, inclusiv tencuiala sau tavanul fals de dedesubt; o măsori exact la gura de pod existentă sau o iei din releveu;
• straturile noi ale pardoselii din mansardă, care încă nu există.

Ultimul punct este cel care strică socotelile. Documentația tehnică a unui producător de sisteme de pardoseli dă, fără stratul de uzură, 40 mm pentru o șapă uscată și 90 mm pentru o șapă umedă pe izolație fonică. Dacă ai calculat scara de 2,80 m de mai sus pe planșeul brut și deasupra vin apoi 9 cm de șapă, ultima contratreaptă iese 17,5 + 9 = 26,5 cm. Corect, cu straturile incluse: 2,89 m împărțit la 17 contratrepte dă exact 17,0 cm, cu l = 29 cm și 16 × 29 = 4,64 m în plan, deci 44 cm mai mult decât varianta greșită. Același lucru se întâmplă jos, dacă schimbi pardoseala parterului. Alegerea pardoselii se face deci înainte de comanda scării; criteriile sunt în ghidul despre cum alegi pardoseala de pe finisareacasei.ro.

Toate treptele egale

NP 063 cere ca treptele aceleiași rampe să aibă aceleași dimensiuni, lățime și înălțime, măsurate pe linia pasului, pe toată rampa; pentru scările care servesc și la evacuare, recomandă aceleași dimensiuni pe toată scara. Piciorul învață ritmul după primele trepte, iar o treaptă diferită, de obicei prima sau ultima, îl prinde nepregătit. Normativele consultate nu dau o toleranță în milimetri; verifici cu ruleta fiecare contratreaptă după montajul finisajului, nu doar structura. Tot NP 063 interzice treptele izolate (o singură treaptă) în interiorul clădirilor și cere minimum 3 trepte pe o rampă interioară.

Lățimea liberă

NP 057 dă lățimea liberă minimă a scărilor, rampelor și podestelor din clădirile de locuințe:

• 0,95 m la scările principale ale clădirilor cu cel mult 2 niveluri;
• 0,90 m la scările secundare, în general;
• 1,00 m la scările pentru persoane cu dificultăți de mers.

Lățimea liberă se măsoară între perete și balustradă sau între balustrade. NP 063 admite reducerea ei cu cel mult 5 cm pe fiecare parte, pentru grosimea mâinii curente. NP 064 admite scări interioare „dimensionate minimal”, dar cere tot el ca ele să permită manevrarea obiectelor voluminoase; pentru o mansardă cu dormitoare, aceasta decide de obicei, pentru că salteaua și dulapul trec pe aici.

Dacă vrei ca două persoane să se poată întâlni pe scară, un reper este P 118/1-2025, care normează lățimea pentru evacuare: 80 cm pentru o unitate de trecere și 1,10 m pentru două. La lățimi între 1,20 și 2,50 m, NP 063 cere balustradă pe ambele laturi sau balustradă spre gol și mână curentă la perete. Detaliile mâinii curente și ale balustradei sunt în articolul despre balustrade și siguranță.

Înălțimea liberă de trecere și golul din planșeu

Înălțimea liberă este spațiul de deasupra treptelor până la primul obstacol: muchia planșeului de sus, grinda, rampa de deasupra. Valorile normate diferă între documente:

• 2,00 m la scările principale din clădirile de locuit (NP 057, NP 068, NP 063 caz general);
• 1,95 m la scările principale din locuințe care nu constituie căi de evacuare (NP 063);
• 1,90 m la scările secundare și la cele spre subsol sau mansardă (NP 063); NP 057 și NP 068 adaugă condiția ca aceste scări să nu constituie căi de evacuare, iar NP 064 dă tot 1,90 m pentru scara spre mansardă.

Problema este că P 118/1-2025 numește scara spre etajul sau mansarda unei case „scară de evacuare”. Dacă mansarda are dormitoare și scara este singura cale spre parter, relaxarea la 1,90 m este discutabilă; ținta sigură este 2,00 m, iar o valoare mai mică rămâne o decizie a proiectantului, justificată în proiect.

Contează și cum se măsoară. NP 057 și NP 068 o definesc „de la nasul treptei, pe perpendiculara la linia de flux”. Luată literal, distanța perpendiculară pe linia pantei este mai mică decât cea pe verticală: verticala = perpendiculara / cos α. La 32°, 1,90 m perpendicular înseamnă 1,90 / 0,848 ≈ 2,24 m pe verticală, iar 2,00 m, circa 2,36 m. Practica britanică măsoară pe verticală, de la linia pantei. Cere-i proiectantului să coteze înălțimea liberă pe secțiunea scării și să noteze cum a măsurat-o.

Înălțimea liberă dictează lungimea golului din planșeu. La o rampă dreaptă, lungimea golului, măsurată în plan de la marginea de sosire, este (înălțimea liberă pe verticală + grosimea planșeului cu straturi) / tg α. Exemplu: scara de 17,5/28 (tg α = 0,625) și un planșeu cu straturi de 30 cm, valoare aleasă pentru calcul, cer (2,00 + 0,30) / 0,625 = 3,68 m de gol cu măsurarea pe verticală. Cu interpretarea perpendiculară, (2,358 + 0,30) / 0,625 ≈ 4,25 m, practic toată lungimea scării de 4,20 m. Diferența de peste jumătate de metru este o decizie structurală: golul se taie o dată, după calculul inginerului structurist, iar NP 064 cere ca golurile pentru scările interioare să fie cât mai mici și amplasate în zonele cu solicitări minime. Pașii sunt în articolul despre verificarea planșeului pentru mansardă, iar poziția golului față de pante și coamă, în articolul despre unde amplasezi scara.

Podeste și numărul de trepte pe rampă

Între două podeste, NP 063 admite cel mult 16 trepte la clădirile civile; NP 057 și NP 068 dau 18 în cazul general, iar pentru persoane cu dificultăți de mers 16, recomandat 10. Peste limită, scara se rupe cu un podest sau își schimbă direcția. Pentru podeste, NP 063 cere:

• lățimea podestului cel puțin egală cu lățimea celei mai late rampe care ajunge la el;
• podestul spre care se deschide o ușă are lățimea liberă necesară plus lățimea ușii în poziție deschisă, astfel încât ușa să nu taie drumul pe scară;
• pentru transportul mobilierului, în clădirile de locuit fără lift, podest de minimum 1,40 m.

Ultima valoare este scrisă pentru casele de scară, dar e un reper util și acasă, pentru saltea și dulap.

Trepte balansate și linia pasului

Scara în L sau în U fără podest folosește trepte balansate, adică trepte în formă de pană, care se îngustează spre interiorul curbei. Toate se dimensionează pe linia pasului, pe care NP 063 o situează la 50 cm de mâna curentă dinspre ochiul scării pentru scările mai înguste de 1,00 m și la 60 cm pentru cele mai late. Pe această linie, treptele balansate au aceeași lățime l ca treptele drepte. NP 063 mai cere:

• în partea cea mai îngustă, treapta are cel puțin 12 cm;
• în partea cea mai lată, cel mult l + 20 cm (pentru l = 28 cm, cel mult 48 cm).

P 118/1-2025 adaugă perspectiva evacuării: scările cu trepte balansate sunt considerate căi de evacuare pentru o singură unitate de trecere, iar porțiunea utilă este cea în care treapta are între 18 cm și 40 cm. În clădirile de locuit existente, anexa pentru construcții existente le admite explicit pentru un singur flux. Pe capătul îngust al treptei balansate practic nu se calcă, așa că mâna curentă de pe latura lată contează aici mai mult decât la scara dreaptă.

Nasul treptei și treptele deschise

Nasul treptei este muchia frontală care iese peste treapta de dedesubt și lărgește călcarea fără să lungească scara. NP 063 nu admite însă „trepte cu profil sau trepte deschise” la scările folosite curent de copii sau de persoane cu dificultăți de mers, pentru că vârful piciorului se poate agăța la urcare. Ține cont de regulă dacă alegi, într-o casă cu copii, o scară fără contratrepte.

Normativele românești consultate nu dau o valoare pentru nas. Ca reper extern, regulamentul britanic cere la locuințele cu trepte deschise o suprapunere a treptelor de cel puțin 16 mm și interzice trecerea unei sfere de 100 mm prin spațiul dintre ele; la alte clădiri decât locuințele limitează nasul proeminent la 25 mm. Pasul l se măsoară oricum de la nas la nas, deci nasul nu schimbă calculul de mai sus.

Greșeli frecvente

• Calculul pe planșeul brut, fără straturile viitoarei pardoseli: ultima treaptă iese cu centimetri în plus și nu se mai poate corecta fără refacerea scării.
• O singură treaptă diferită, de obicei prima sau ultima, „ajustată” pe șantier; NP 063 cere trepte egale pe toată rampa.
• Scara secundară folosită ca scară principală: trepte de 19–20 cm și 38–40° pentru drumul zilnic spre dormitor, ca să încapă în hol.
• Golul din planșeu tăiat înainte de calcul, prea scurt pentru înălțimea liberă; prelungirea lui ulterioară înseamnă o nouă intervenție structurală, cu inginerul.
• Înălțimea liberă verificată doar în axul scării, nu și la marginea dinspre pantă sau sub grinzile rămase.
• Lățimea măsurată la vang, nu între perete și mâna curentă, care fură câțiva centimetri din lățimea liberă.
• Treptele balansate desenate fără linia pasului, cu capătul îngust sub 12 cm sau cu trepte balansate de lățimi diferite pe linia pasului.
• Mobilierul uitat: o scară corectă ca dimensiuni pe care nu trec salteaua sau corpurile de dulap; testul se face pe desen, înainte de comandă.