Balustrade și siguranță

Balustrada nu te ajută să urci, ci te oprește să cazi. La o mansardă, ea apare în două locuri: de-a lungul rampei, pe latura liberă, și sus, în jurul golului din planșeu prin care iese scara, acolo unde pardoseala mansardei se termină brusc deasupra unei căderi de aproape un etaj. Al doilea loc este cel uitat frecvent.

Articolul de față adună cifrele din normativele românești care se aplică și le traduce în lucruri pe care le poți verifica pe proiect și pe șantier: înălțimea, golul dintre montanți, zona fără elemente de cățărat, mâna curentă, sarcina pe care trebuie să o preia balustrada, sticla, porțile pentru copii mici și lumina. Pentru locul balustradei în ansamblul deciziilor despre scară, pornește de la ghidul despre alegerea scării de mansardă.

Ce normativ se aplică la o mansardă

Legea 169/2026, Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, trece „siguranța și accesibilitatea în exploatare” printre cerințele fundamentale ale oricărei construcții (art. 386) și cere ca acestea să nu prezinte riscuri inacceptabile de accidentare, „cum ar fi alunecări, căderi, loviri” (art. 395). Tot codul interzice derogarea de la cerințele fundamentale prin contract (art. 387): o înțelegere cu meșterul că „lăsăm balustrada pentru mai târziu” nu mută răspunderea.

Cifrele concrete vin din două normative tehnice care sunt în continuare citate ca referință de reglementările recente ale ministerului, de exemplu de normativul P 130-2025:

• NP 068-02, normativul de proiectare a clădirilor civile din punct de vedere al cerinței de siguranță în exploatare, care a înlocuit vechiul CE 1-95. Se aplică explicit și la „modernizarea, reamenajarea, transformarea” clădirilor existente, deci și la mansardarea unui pod.
• NP 057-02, normativul de proiectare a clădirilor de locuințe, cu un capitol separat despre siguranța în exploatare și scări.

Pentru casele vechi, NP 068 admite că la o clădire existentă unele prevederi pot să nu fie îndeplinite „din motive bine justificate”, dar atunci proiectul prevede „măsuri compensatorii”: golul strâmt nu scutește de balustradă, schimbă doar soluția. Cine o stabilește este arhitectul, iar proiectul trece prin verificatorul de proiecte atestat pentru cerința respectivă.

Înălțimea balustradei

NP 057 cere ca scările de locuințe să fie prevăzute cu balustrade „având înălțimea de siguranță: hcurent = 0,90 m”. Aceasta este valoarea de lucru pentru rampa scării. Pentru tot ce nu este rampă, adică podestul și marginea golului din mansardă, ambele normative stabilesc pragul: la denivelări mai mari de 0,30 m se prevăd balustrade sau parapete, dimensionate după STAS 6131. Marginea golului scării depășește de departe acest prag, deci balustrada de jur împrejurul golului este obligatorie, nu opțională.

Pentru galerie, normativele trimit la STAS 6131, al cărui text nu este disponibil gratuit. Nu ghici înălțimea: cere arhitectului să o treacă pe planul mansardei și să precizeze în detaliu de unde se măsoară. Pentru rampă, NP 063, normativul dedicat scărilor la care trimite NP 057, spune cum se măsoară: pe verticală, de la muchia finită a treptei până la fața finită a mâinii curente, iar la podest de la pardoseala finită a podestului. NP 063 admite 0,80 m la scările interioare cu denivelări de până la 4,00 m, dar NP 057 cere la locuințe 0,90 m, deci lucrezi cu 0,90 m. Verifică pe șantier exact așa, pe toată lungimea, inclusiv la capete și la cotituri, unde balustrada se ajustează adesea „din ochi”.

Atenție la straturile de pardoseală: fiecare strat adăugat după montajul balustradei (șapă uscată, parchet, placarea treptelor) îi scade înălțimea reală, deci se măsoară față de pardoseala finită. Despre cum se stabilesc cotele finite ale treptelor găsești detalii în articolul despre dimensiunile scării interioare.

Golurile: regula de 10 cm și zona fără cățărare

Înălțimea oprește un adult să se răstoarne peste balustradă. Pe un copil îl oprește alcătuirea ei. NP 068 cere ca balustrada „să nu permită căderea sau trecerea copiilor dintr-o parte într-alta” în clădirile în care pot circula copii neînsoțiți, iar NP 057 preia aceeași cerință pentru scările de locuințe. Concret, NP 068 cere:

• distanța între montanți: maximum 10 cm;
• fără elemente cu potențial de cățărare pe înălțimea de 10–60 cm de la pardoseală;
• mână curentă suplimentară la 0,50–0,60 m, pentru copii.

Regula de 10 cm se verifică simplu pe șantier: un obiect rotund cu diametrul de 10 cm nu trebuie să treacă prin niciun gol al balustradei. Testul se face nu doar între montanți, ci peste tot unde un copil își poate băga capul: între ultimul montant și perete, între bara de jos și nasul treptelor, în triunghiurile care apar pe rampă între treaptă și balustrada înclinată. Jos, în dreptul treptelor, NP 063, normativul dedicat scărilor, este mai sever: cel mult 6 cm între elementele balustradei, deci acolo testul se face cu un obiect de 6 cm. Pentru golurile pe care normativele nu le numesc, cere în scris ca limita de 10 cm să fie respectată peste tot, ca să nu rămână loc de interpretare.

Mai există o prevedere ignorată adesea: când scara este distanțată de perete cu mai mult de 6 cm, NP 068 cere măsuri ca piciorul sau bastonul să nu alunece în gol. Golul dintre o rampă și peretele de lângă ea pare inofensiv, dar acolo intră un picior de copil sau o jucărie care apoi cade un etaj.

Bare orizontale, cabluri și plase

Balustradele cu bare orizontale, cele cu cabluri de oțel întinse paralel și cele cu panouri de plasă au în comun un lucru: fiecare bară orizontală dintre 10 și 60 cm este o treaptă de scară pentru un copil. Așa arată exact elementul „cu potențial de cățărare” pe care NP 068 îl exclude.

Cablurile adaugă o a doua problemă: chiar dacă sunt la 10 cm în repaus, un cablu împins se depărtează de vecinul lui și golul crește. Dacă în casă sunt copii mici, alege umplutură verticală (montanți, panou plin, sticlă) cel puțin în zona de jos, sau discută cu arhitectul un panou continuu pe înălțimea de jos.

Mâna curentă: pe ce latură și ce formă

NP 068 leagă numărul de mâini curente de lățimea scării:

O scară de mansardă are aproape întotdeauna sub 1,20 m, deci minimul este o mână curentă pe latura liberă. Recomandarea pentru rampele curbe contează la o scară cu trepte balansate sau la o scară în spirală, unde lățimea utilă a treptei variază și mâna pe partea largă ajută mult. Dacă în casă locuiește cineva care urcă greu, prevede de la proiect a doua mână curentă, pe perete, cu prinderi în zidărie sau cu întărituri în spatele plăcilor.

Forma contează la fel de mult ca poziția. NP 068 și NP 057 cer ca mâna curentă să poată fi „cuprinsă cu mâna”, cu un diametru de 4–5 cm. O placă lată de lemn pusă culcat peste montanți arată bine, dar nu se poate apuca în cădere; profilul rotund sau ovalizat de această dimensiune se poate. Verifică și continuitatea: mâna trebuie să alunece de la prima la ultima treaptă fără să se lovească de console, iar capetele se întorc spre perete sau spre stâlp, ca să nu agațe o mânecă sau cureaua unei genți.

Cât trebuie să reziste balustrada

O balustradă care are înălțimea corectă, dar se îndoaie când te sprijini de ea, nu este o balustradă. Eurocodul pentru acțiuni, SR EN 1991-1-1, tratează separat încărcările orizontale pe parapete: valoarea caracteristică a încărcării liniare qk „acting at the height of the partition wall or parapets but not higher than 1,20 m” se ia din tabelul 6.12 (punctul 6.4). Pentru categoria A, încăperile din locuințe, nota tabelului spune: „qk may be selected within the range 0,2 to 1,0” kN/m, iar valoarea se fixează prin anexa națională. Valoarea recomandată a tabelului este 0,5 kN/m; anexa națională românească nu este publică, așa că valoarea folosită în proiect o confirmă inginerul structurist.

NP 057 dă, pentru clădiri de locuit, două valori normate aplicate pe mâna curentă: 0,5 kN/m în încăperile din interiorul apartamentelor și la podurile circulabile, respectiv 1,0 kN/m pentru balcoane, coridoare, scări și podeste. Scările și podestele sunt numite explicit în a doua categorie, așa că pentru rampă și pentru galeria din jurul golului se lucrează cu 1,0 kN/m, dacă inginerul structurist nu justifică în proiect altă valoare. Ca ordin de mărime: 0,5 kN înseamnă 500 N, adică aproximativ 51 kgf (500 ÷ 9,81), pe fiecare metru de balustradă, împins orizontal la nivelul mâinii curente; 1,0 kN/m înseamnă dublu, aproximativ 102 kgf pe metru.

Sarcina ajunge în prinderi, și acolo se rupe de obicei lanțul. Un montant de capăt prins cu două șuruburi într-o placă de gips-carton sau într-o scândură de bordură subțire nu preia acest efort, oricât de solid ar fi montantul. Prinderile trebuie să intre în structură: în grinda care bordează golul la un planșeu din lemn, în placa de beton armat sau în vangul scării. Ce element preia sarcina și cum se ancorează o decide inginerul structurist, mai ales la marginea golului nou tăiat în planșeu, care este deja o zonă modificată structural. Nu găuri și nu cresta singur grinzile de bordaj ca să prinzi stâlpii.

Balustrada din sticlă

Un panou de sticlă nu are bare și nu are goluri; riscul este ce se întâmplă când se sparge. NP 068 cere ca suprafețele integral vitrate și cele al căror vitraj începe la mai puțin de 0,90 m de la pardoseală să fie din „geam de siguranță”. La o balustradă, unde geamul trebuie să rămână pe loc și după ce se sparge, asta înseamnă sticlă laminată: două sau mai multe foi lipite cu o folie intermediară. Declarația tehnică a unui producător explică de ce: la spargere, cioburile sunt ținute de folia PVB, iar într-un montaj încadrat pe contur sticla spartă își păstrează o rezistență reziduală până la înlocuire. Documentația unui producător de folii formulează cerința direct: geamul spart trebuie să rămână pe loc, ca să împiedice căderea.

În practica germană, DIN 18008-4 merge mai departe: la balustradele din sticlă încastrate jos, cu mână curentă continuă, se folosește exclusiv sticlă laminată de siguranță, iar mâna curentă trebuie să poată transmite sarcina la panourile vecine dacă unul cedează. Este o logică bună de cerut și la noi, chiar dacă normativele românești nu o detaliază.

Ce ceri ofertantului unei balustrade din sticlă:

• tipul de sticlă (laminată, alcătuirea foilor și a foliei) scris în ofertă, nu doar „sticlă securizată”;
• sistemul de prindere (profil continuu la bază, cleme, prinderi punctuale) cu documentația producătorului sistemului pentru încărcarea cerută de proiect;
• mâna curentă deasupra sticlei, care leagă panourile între ele;
• suportul în care se ancorează profilul, verificat de inginer, pentru că sticla este grea și sarcina orizontală trece toată prin baza ei.

Galeria din jurul golului, sub pantă

La mansardă, golul scării se află frecvent lângă un perete scund sau sub o pantă. Asta creează două capcane. Prima: balustrada se oprește „unde oricum nu mai stă nimeni în picioare”. Un copil care merge în patru labe sau un adult care se apleacă să ia ceva de sub pantă ajunge exact acolo. Balustrada trebuie să continue până la perete sau până la panta acoperișului, fără gol la capăt mai mare decât regula de 10 cm.

A doua: capul. NP 068 cere o înălțime liberă de trecere sub obstacole izolate de minimum 1,90 m în mansarde și subsoluri, măsurată de la pardoseala finită. Dacă galeria trece pe sub o pantă coborâtă sau un clește, zona fără acest spațiu se închide cu mobilier sau se semnalizează. Cine urcă privește treptele, nu tavanul, iar primul lucru care îl lovește este muchia golului sau grinda de lângă ea. Geometria înălțimii libere deasupra rampei ține de amplasarea scării; balustrada nu trebuie să împingă oamenii spre zona joasă.

Porțile pentru copii mici

Balustrada te oprește să cazi peste margine; nu te oprește să cazi pe scară. Pentru copiii mici, soluția este poarta de scară. Standardul european EN 1930 acoperă barierele de siguranță „for domestic indoor use”, montate peste deschideri pentru a limita accesul copilului în casă și pentru a împiedica trecerea copiilor mici „up to 24 months of age”; nu se aplică produselor pentru ferestre. Cere ca poarta cumpărată să declare conformitatea cu acest standard.

Ghidul pentru părinți al unei organizații pediatrice face distincția care contează la mansardă: în capul scării se montează doar poartă fixată cu șuruburi; poarta fixată prin presiune merge între camere sau la baza scării, pentru că un copil o poate împinge. Același ghid avertizează că porțile pliante tip acordeon nu sunt sigure, din cauza deschiderilor în formă de V în care se poate prinde capul. Consecința pentru proiect: la capul scării trebuie să existe două puncte solide de prindere, de o parte și de alta a golului de acces. Dacă de o parte este un perete de gips-carton, cere o întăritură în spatele plăcii înainte de finisaj, la fel ca pentru mâna curentă de perete.

Trepte care nu alunecă și lumină pe scară

NP 068 și NP 057 cer ca finisajul scărilor să fie realizat astfel încât să se evite căderea prin alunecare. Normativele nu dau o valoare de aderență pentru treptele interioare, dar lemnul lăcuit lucios, piatra lustruită și sticla alunecă în ciorapi. Alege finisaje mate sau periate, ori benzi antiderapante lângă nasul treptei, și întreabă producătorul finisajului ce clasă de alunecare declară. Covorul de pe trepte se fixează pe fiecare treaptă.

Lumina este partea de siguranță cea mai ieftină. NP 068 cere ca scările să fie „corespunzător și uniform luminate”, fără strălucire orbitoare, iar schimbările de pantă să fie bine atenționate și luminate „inclusiv în timpul nopții”. NP 057 dă pentru scările din locuințe o iluminare medie de 50–75 lx. În practică, la o scară de mansardă asta înseamnă:

• comandă de la ambele capete: întrerupător jos și sus, în montaj cap-scară, ca să nu urci sau cobori pe întuneric;
• prima și ultima treaptă bine vizibile, cu lumina venind din lateral sau de sus, nu din spatele celui care coboară, ca să nu-și facă umbră pe trepte;
• o lumină de veghe la nivelul treptelor sau cu senzor de mișcare, pentru drumurile de noapte de la dormitorul din mansardă la baia de jos;

Circuitul, aparatele și pozițiile întrerupătoarelor le stabilește proiectantul de instalații electrice, iar montajul îl face un electrician autorizat ANRE.

Greșeli frecvente

• Golul din mansardă lăsat fără balustradă „până la finisaje”, deși marginea lui depășește cu mult pragul de 0,30 m de la care normativele cer protecție.
• Înălțimea măsurată de pe placa brută, apoi pierdută prin parchet, șapă sau placarea treptelor.
• Bare orizontale sau cabluri în zona de 10–60 cm într-o casă cu copii mici, adică exact elementele de cățărat pe care NP 068 le exclude.
• Golul de la capătul balustradei, lângă perete sau sub pantă, mai mare decât cei 10 cm verificați atent între montanți.
• Mâna curentă lată și plată, frumoasă, dar imposibil de apucat; normativele cer un diametru de 4–5 cm.
• Stâlpii prinși în gips-carton sau în bordura subțire a golului, fără ca inginerul să fi stabilit unde se ancorează sarcina orizontală.
• Sticlă monolitică sau nespecificată într-o balustradă, în loc de sticlă laminată cu sistem de prindere documentat.
• Poarta fixată prin presiune în capul scării sau o poartă pliantă tip acordeon, ambele nepotrivite acolo unde căderea este pe trepte.