Scurgerea și pompele de evacuare

Baia de la mansardă se proiectează pornind de la scurgere. Apa trebuie să ajungă, cu pantă, până la o coloană de canalizare, iar coloana trebuie să fie aerisită deasupra acoperișului. Dacă se poate, baia funcționează ca oricare alta. Dacă nu, rămâne pompa de evacuare, o soluție legitimă, dar cu limite pe care le vezi abia în standard și în fișa aparatului.

Articolul arată ce cere normativul de instalații sanitare I9-2022 (aprobat prin Ordinul MDLPA nr. 2.960/2022) pentru pante, diametre și aerisire, pe unde ajunge conducta la coloană și când se justifică o pompă. Unde se așază baia și ce alte decizii vin odată cu ea este descris în ghidul complet al băii de la mansardă.

Întâi coloana: de ea depinde tot

Normativul cere ca legăturile obiectelor sanitare la coloană să fie „cât mai scurte” și dă prioritate amplasării coloanelor de canalizare față de celelalte instalații. Pentru mansardă, întrebarea concretă este unde e coloana existentă. De obicei, locul bun pentru baie este deasupra băii de dedesubt sau foarte aproape de ea: coloana se prelungește în sus, iar aerisirea ei iese oricum prin acoperiș.

Patru reguli din I9 elimină variante care par comode:

• Nu te racordezi la coloana bucătăriei. În clădirile de locuit, normativul cere coloane separate pentru bucătării și pentru grupurile sanitare și nu admite racordarea lor la aceeași coloană.
• O coloană nouă nu trece prin camera de zi. I9 cere să se evite trecerea coloanelor de canalizare prin camerele de locuit; traseul unei coloane noi se caută prin baie, cămară sau ghenă.
• Conductele nu se montează pe peretele dinspre dormitor. Normativul nu admite conducte de apă și canalizare pe pereții spre dormitoare. Spre camera de zi cere izolare fonică sau conducte certificate acustic (SR EN 14366). La mansardă, cu baia lângă dormitor, regula decide pe ce perete stau obiectele.
• Conductele nu trec prin spații care îngheață. I9 cere să se evite spațiile cu temperaturi sub 0 °C, cum este spatele pereților de genunchi rămas în afara izolației.

Pantele și diametrele din normativul I9

I9 preia metoda de calcul din SR EN 12056-2, „sistemul II”, în care conductele se dimensionează pentru un grad de umplere de 70%. Anexa 5.1 dă, pentru fiecare obiect, debitul specific, diametrul nominal minim al conductei de legătură și două pante: cea normală, recomandată, și cea minimă, sub care nu se coboară. Panta se scrie ca fracție: 0,025 înseamnă 2,5 cm de coborâre pe fiecare metru.

Diametrul nu se micșorează niciodată pe direcția de curgere, iar conducta de legătură nu poate fi mai mică decât racordul obiectului. Debitul WC-ului, cel mai mare din tabel, dimensionează practic scurgerea băii: o legătură Dn 100 fără ventilare duce, după anexa 5.2, până la 2,50 l/s.

Conducta de legătură fără ventilare: limitele

De obicei, obiectele se leagă la coloană printr-o conductă fără ventilare proprie. Tabelul 14.5 din I9 o permite numai în aceste limite:

• Lungimea de la sifon la coloană: cel mult 10 m.
• Coborârea pe verticală dintre sifon și conductă: cel mult 3 m la Dn până la 70 mm și cel mult 6 m peste.
• Un singur cot de 90°, în afară de sifon.
• Cel mult trei obiecte sanitare pe aceeași conductă, iar dintre ele cel mult două vase de closet.

Peste aceste limite, normativul cere conductă de legătură ventilată, adică încă o țeavă dusă până deasupra acoperișului sau un aerator.

Cât de mult ridică pantele pardoseala: un calcul

Ia un duș cu sifon de pardoseală Dn 50 la 2,5 m de coloană. La panta minimă de 0,025, capătul dinspre duș trebuie să fie cu 2,5 × 2,5 = 6,25 cm mai sus decât racordul în coloană. La panta normală de 0,035 diferența urcă la 2,5 × 3,5 = 8,75 cm. Se adaugă diametrul exterior al țevii (50 mm la Dn 50, după I9) și corpul sifonului. Catalogul unui producător de rigole de duș dă, pentru setul cu gardă hidraulică de 50 mm, o înălțime a șapei la intrare de 90–220 mm; garda de 50 mm este minimul cerut de I9 la orice obiect racordat. Pentru vasul de closet aflat la 3 m de coloană, panta minimă de 0,015 înseamnă 4,5 cm, iar cea normală, de 0,020, înseamnă 6 cm, pe o țeavă cu diametrul exterior de 110 mm.

Pe un planșeu de lemn, unde țeava nu intră în grosimea grinzilor fără acordul inginerului, pardoseala băii se ridică frecvent cu un podest, iar înălțimea lui iese din acest calcul. Ce înseamnă podestul pentru dușul walk-in și pentru înălțimea liberă sub pantă găsești în articolul despre unde pui cada și dușul sub pantă.

Pe unde trece conducta: podest sau planșeul de dedesubt

Există două drumuri. Primul este pardoseala supraînălțată, cu țevile deasupra planșeului: reversibilă, fără atingerea structurii, ușor de inspectat. Al doilea trece prin planșeu, cu țeava în tavanul camerei de dedesubt, mascată de un tavan fals: câștigi înălțime în baie, dar planșeul se străpunge.

Orice gol nou în planșeu, orice crestătură sau gaură într-o grindă de lemn ține de rezistența construcției. Decide inginerul structurist sau expertul tehnic atestat, nu instalatorul; tu nu tai nimic din structură. Verificarea planșeului, descrisă în articolul despre cum verifici dacă planșeul suportă o mansardă, trebuie să includă și traseele de canalizare.

La trecerile prin pereți și planșee, I9 cere manșoane de protecție. În încăperile cu instalații sanitare, manșonul depășește pardoseala finită cu 2–3 cm. Nu se admit îmbinări ale țevii în porțiunea care traversează elementul de construcție. Unde țeava sau ventilarea ei străpunge anvelopa, normativul cere etanșare la aer și tratarea punții termice, cu detaliul desenat în proiect. Racordul sifonului de pardoseală și al manșoanelor cu stratul de hidroizolație al pardoselii de lemn este explicat în articolul despre hidroizolația pardoselii din lemn.

Aerisirea canalizării: prin acoperiș sau prin aerator

I9 cere ventilarea canalizării la orice grup sanitar. Soluția de bază este ventilarea primară: coloana se prelungește deasupra acoperișului cu minimum 0,50 m și primește o căciulă de ventilare. Pentru ventilările ieșite deasupra teraselor lângă ferestre, I9 cere ca gura de aerisire să fie mai sus decât deschiderea cu 1,50 m la sub 1 m distanță, cu 1,30 m la 1–2 m, cu 1,00 m la 2–3 m, cu 0,70 m la 3–4 m și cu 0,50 m peste 4 m. Regula e formulată pentru terase; dacă ventilarea iese lângă o fereastră de mansardă, cere proiectantului de instalații să spună în scris cum o aplică.

Aeratorul cu membrană (supapa de aerisire, conformă cu SR EN 12380) lasă aerul să intre în conductă și nu îl lasă să iasă. I9 îl acceptă doar ca alternativă, cu condiții precise:

• numai în cazuri bine justificate tehnic, când coloana nu poate fi prelungită peste acoperiș sau trebuie limitate străpungerile anvelopei; ventilarea primară rămâne prioritară;
• în instalație trebuie să existe și coloane ventilate primar;
• un traseu aerisit cu aeratoare deservește cel mult 9 obiecte (inclusiv mașini de spălat și sifoane de pardoseală);
• se montează într-un spațiu aerisit și accesibil, nu într-o ghenă închisă sau între plăci de gips-carton;
• debitul de aer din fișa aeratorului trebuie să fie cel puțin de 8 ori debitul de calcul pentru o coloană și de 2 ori pentru o conductă de legătură.

Când ventilarea traversează acoperișul, bariera de vapori din jurul țevii se etanșează ca la orice străpungere (detalii în articolul despre folia de difuzie și bariera de vapori). Ventilatorul băii și condensul sunt alt subiect, tratat în articolul despre ventilația băii de la mansardă.

Când are sens o pompă de evacuare

Obiectele montate deasupra terenului se racordează, după I9, de regulă gravitațional, dar normativul admite stații de pompare și când obiectele sunt la distanță de o coloană existentă. Este cazul băii de mansardă de la capătul opus al casei, unde gravitația ar cere un podest mult mai înalt sau o coloană nouă prin camere.

Aparatele sunt descrise de seria SR EN 12050: partea 1 pentru ape cu materii fecaloide, partea 2 pentru ape fără materii fecaloide („ape gri”), partea 3 pentru stațiile cu aplicare limitată, cum sunt aparatele compacte puse lângă WC. Amplasarea și calculul se fac după SR EN 12056-4. Partea 3 pune condiții pe care le vezi rar în oferte:

• Pentru WC: aparatul se folosește doar dacă mai există un WC disponibil deasupra nivelului de refulare; deservește un singur WC, racordat direct, la cel mult 0,5 m, plus un lavoar, un duș și un bideu, nimic altceva.
• Pentru ape gri: cel mult un lavoar sau o chiuvetă plus încă un obiect, adică o cadă, un duș, o mașină de spălat rufe sau vase.
• În aceeași încăpere: aparatul stă în încăperea obiectelor pe care le deservește și are puțini utilizatori.

Consecințe practice: cada nu figurează printre obiectele legate la aparatul pentru WC, deci rămân pentru ea scurgerea gravitațională sau o pompă de ape gri separată; singurul WC al casei pe un tocător nu intră în condițiile standardului. Standardul descrie aparatele amplasate sub nivelul de refulare, cazul clasic al subsolului; la mansardă, încadrarea o face proiectantul de instalații, pe baza I9 și a fișei aparatului.

Ce spun fișele tehnice

Limitele se citesc din diagrama de refulare a fișei, nu din cifra maximă de pe cutie:

Fișa tocătorului precizează că fiecare cot de pe refulare scade înălțimea de pompare cu circa 50 cm și recomandă curbe cu rază mare. Temperatura apei acceptate este și ea limitată; pentru mașină de spălat sau apă foarte caldă, fișa aparatului trebuie să le permită explicit. Ambele fișe cer urcarea verticală imediat după aparat, apoi traseul orizontal, fără puncte joase.

Montajul: ce verifici la instalator

• Acces: aparatul trebuie să fie ușor accesibil pentru service. Sub o cădiță de duș, fișa pompei de ape gri cere o trapă de cel puțin 400 × 145 mm, care să se deschidă doar cu o unealtă.
• Zgomot și vibrații: carcasa nu atinge pereții, stă pe o suprafață perfect plană, iar refularea are prinderi la cel mult 1 m; pe un planșeu de lemn contează și mai mult.
• Refularea: clapeta de reținere stă cât mai aproape de pompă, conducta rezistă la 1,5 ori presiunea maximă de operare și nu primește alte racorduri. I9 nu recomandă refularea în colectoarele interioare; când nu se poate evita, colectorul gravitațional în care ajunge se dimensionează incluzând debitul pompat, iar încăperea aparatului trebuie să fie încălzită și ventilată.
• Sifonarea: dacă refularea coboară mult după punctul cel mai înalt, poate goli aparatul. Fișele recomandă o supapă de aerisire în punctul înalt sau o conductă orizontală mai groasă, iar I9 nu admite conducte de ventilare pe refularea unei stații de pompare; proiectantul alege soluția și o notează în proiect.
• Golirea: un dop de golire în punctul cel mai jos al refulării.

Curent, alarmă și pană de curent

Fișa tocătorului cere un circuit cu împământare, protejat de un disjunctor diferențial de 30 mA, de minimum 10 A, și o priză folosită exclusiv de aparat. Conectarea o face un electrician autorizat ANRE, cu respectarea zonelor din baie (vezi instalația electrică din baie). Producătorul recomandă și o alarmă externă care semnalează defecțiunile.

Fără curent, aparatul nu pompează și obiectele racordate nu se folosesc până revine tensiunea; aici contează condiția standardului, un alt WC în casă. Fișa avertizează și că o scurgere cât de mică la rezervor pornește aparatul repetat, inutil, și recomandă închiderea apei la absențe lungi.

Ce nu intră și cum se întreține

Fișa enumeră ce nu are voie să ajungă în tocător: vată, tampoane, șervețele umede sau parfumate, prezervative, alimente, păr, cârpe, obiecte din lemn, plastic sau metal, materiale de construcție, solvenți și uleiuri. Întreținerea aparatului mic se reduce la înlocuirea anuală a filtrului cu cărbune activ, unde există, și la detartrare, în medie o dată la trei luni, mai des la apă dură. Intervențiile în interiorul aparatului le face un depanator autorizat. La stațiile mai mari (SR EN 12050-1), ghidul unui producător cere o verificare lunară a utilizatorului și o revizie anuală făcută de un specialist, la casele unifamiliale.

Accesul pentru desfundare

Instalația de sub podest sau din peretele de genunchi rămâne accesibilă. I9 cere piese de curățire la schimbările de direcție și pe traseele lungi, la ape uzate menajere la cel mult 5 m distanță la Dn 50–70 și 8 m la Dn 100. Pe coloane, în locuințe, piesele de curățire se pun la fiecare nivel, la 0,4–0,8 m de pardoseală, cu acces (de exemplu, o ușiță de vizitare în dreptul lor). Coloanele din băi se maschează cu elemente ușor demontabile, iar fiecare trapă apare pe planul de execuție.

Probele înainte să închizi pardoseala

I9 prevede două probe pentru canalizarea interioară. Proba de etanșeitate se face umplând conductele cu apă până la nivelul la care ar ieși prin sifoane sau obiecte și durează, de regulă, minimum 24 de ore; are sens doar cu îmbinările încă la vedere, înainte de șapă, podest și plăci. La proba de funcționare, cu obiectele montate și alimentate la debit normal, se verifică pantele, prinderile și piesele de curățire. Refularea unei pompe, conductă sub presiune, se probează la 1,5 ori presiunea de regim, minimum 20 de minute, fără scădere.

Greșeli frecvente

• Baia mutată în partea opusă a casei fără să te uiți unde e coloana, iar pompa aleasă la final ca „rezolvare”.
• Legarea băii la coloana bucătăriei, interzisă de I9 în clădirile de locuit.
• Pante „din ochi”, sub valoarea minimă, sau o contrapantă pe un podest neplan.
• Aerator cu membrană închis în peretele de gips-carton ca unică aerisire a băii.
• Cada sau mașina de spălat legate la tocătorul WC-ului, deși standardul nu le prevede.
• Tocătorul ca singurul WC al casei, fără alternativă la o pană de curent.
• Grinzi crestate sau găurite de instalator pentru a ascunde țeava, fără acordul inginerului.
• Pardoseala închisă înainte de proba cu apă și fără trapă de acces la aparat sau la piesele de curățire.